Lunetistu Sef

Gata, l-am terminat a 3-a oara si pe asta, hedshat cu hedshat. Sniper Elite, 2005, mare joc dom'le.
Total vo' 540.000 de puncte. Astept provocari :).

Marea corvoada

pe care o port dupa mine e obsesia esentei. O pun acuma iute in cuvinte de teama sa nu-i scap merchezul. Radacina a mii depresii, dar si o varianta lesne de a ajunge la adevar - cam asa imi vad acum conditia. Ideea e asa - imagineaza-ti lumea intreaga vazuta prin prisma functionalitatii, a "ideeii". Stii puterea aia a lu' Supermen, de vede prin chestii? Na, cam asa porneste si felu meu natural de-a vedea totul. Diferenta ar fi ca Supermen chiar vede toate alea, eu doar mijesc ochii si nu-mi iese tot timpul. Si, evident, in cazul meu nu-i vorba de obiecte.

Cred ca am exemplu si mai bun. Adu aminte intrebarile din generala care se puneau partilor de propozitie, etc: "cine/ce face actiunea?", "ce face, etc. subiectul?", "ce fel de?" s.a.m.d. Alors, ce incerc eu sa esplic aici e ca si cum ai pune o intrebare dinasta oricarui lucru. "Ce sens are intalnirea asta?", "De ce traim?", "Care ii faza cu arta?" u.v.a.

Oricum, ce vreau sa nu ramana nezis e ca nu-i neaparat o binecuvantare toata afacerea asta. Imi vine greu sa vorbesc degeaba, sa chiar nu am nimic de zis. Imi vine greu sa ascult pe cineva care vorbeste in gol. Urcand, imi vine greu sa traiesc zile fara continut. Ajungand sus, imi vine greu sa duc zilnic o existenta lipsita de esenta. Cand ajungi sa treci totul prin sita asta a esentialului, as zice eu ca ai pornit pe o carare deconstructivista (nu stiu sigur ce inseamna deconstructivism dar suna a ce vreau sa zic aici.) On the plus side, though, nu filtrez mereu asa...cred ca mi s-ar sui la cap. Dar cand pornesc dupa esenta - si nu aleg eu cand e aia - mai mereu se lasa cu tristete. Concluzia zace in mijlocul textului: CRED CA NU E BINE SA TE UITI DIRECT IN BUTOI.

Cand cauti sa surprinzi esenta in tot, mare belea se cheama ca iti sade pe cap. Zilnic derulam mii actiuni nesubstantiale, lipsite de coerenta si noima. Ca sa nu mai zic de marile mistere ale omenirii care nici nu au vreun raspuns unic valabil. Ca norocu' nici filtrul asta prin care servesc realitatea nu e tocmai mereu on, cum ziceam. Insa partea proasta e cand se activeaza.

Dar pentru ca mi-am pierdut coerenta o sa mai scriu si al'data...

Mai stii asta?

ahahahaha mai stii asta?

Swords and Chiropterans

These days I'm watching Blood+, anime series. It started out as a potentially great setup for the action: high-school girl turns out to be demon-vampire hunter, then turns out to be one of them. In short, her blood kills the other weirdos, and what's more only she can kill them, bla,bla. There is also a twin evil sister that needs to be killed as a culmination of good triumphing over evil. However, all of this resulted in heaps of melodrama during season 1. Well, there were some fights, but really so much more of hesitation, doubt and regrets...phooey.

Season 2, on the other hand, delivers a lot more kick to the ass. Saya (that girl I mentioned) is now harder, better, faster, stronger. Less regretting, more slashing, some new supernaturals brought to the forefront, good stuff hehehe. So with 10 episodes to go I'm all excited about what's still to come:D

una

acu ca mi-am facut blog pot sa ma culc