Lăsând la o parte cei cinci ani care au trecut de la ultima postare și tot ce-am mai publicat pe-aici în glumă, mă pun sa reînvii blogul asta (de care aproape uitasem). Pe scurt, L. și cu mine ne-am căsătorit și ne-am apucat de mutat la țară.
La țară înseamnă la munte, și la munte înseamna la poalele Vlădesei, în județul Cluj. La un pas de Răchițele, la doi pași de Huedin și la vreo trei de Cluj-Napoca, să ne localizăm în spațiu. Să vă povestim deci despre viața ce-o aflăm aici.
Întâi și-ntâi, cam asta ne-ar fi casa. Cu mici fluctuații, așa arată ea de 75 de ani - simplă, primitoare și plină de trecut.
În aceeași ogradă o mai avem și pe dumneaei șura, dependința #1 pe tot cuprinsul Ardealului de munte. A noastră are un aer de țarancă olandeză, dar noi nu judecăm pe-asemenea criterii.
Și cam asta era ograda, până să ne aplecăm asupra ei. O porție bună de tradiție, de care ne-am legat fără zăbava sufletele. Iar în lunile ce vin, căsuței urmează să i se întâmple lucruri mărețe, zicem noi (ori ei, ori nouă). Planurile-s făcute, dar cum socoteala de (a)casă nu se potrivește mereu cu cea din târg, mai bine lasăm lucrurile să se desfășoare natural și nu grăbim povestea.
miercuri, iulie 09, 2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)